Tattoo

Astazi e joi?
Nu!
Azi e vineri.
Sigur?
Sigur!

Am purtat aceasta conversatie cu 3 oameni azi si e abia ora 9. This is going to be a looooooong friday. Astazi ma gandeam ca n-am inteles niciodata oamenii care se agata in vitrina si emit pretentii legate de propriul pret, incapabili sa recunoasca valoarea lucrurilor simple.
E ca scena din Mona Lisa Smile cand fetelor li s-au aratat doua opere de arta si au fost intrebate care are valoare si care nu, fara a se oferi informatii cu privire la autor si la opera in sine. Opera de arta cea mai valoroasa dintre cele doua era reprezentata de niste “scrijelituri” care fara label-ul de opera de arta au fost desconsiderate.
Cam asa se pare ca e si in viata. Ce label ai? Pe cine imiti? Cat esti de “in trend”?
Ma intrebam daca-i cazul sa ma pliez si eu lumii al carui principal produs de consum este chiar propria persoana. Sa dezvolt strategii de marketing si de comunicare si sa le croitoresc pe masura mea, sa devin un fel de produs de supermarket, de banda rulanta, cu ganduri, vise si sentimente de masa.

Zilele acestea am ajuns la concluzia ca atunci cand nu stii cine esti si ce te caracterizeaza poate cel mai prost lucru e sa alegi sa fii un brand, un nume, un produs, o imagine ce la un moment dat a definit pe altcineva si tu o iei de-a gata si ti-o atasezi propriei persoane sperand ca oamenii or sa vada in tine, construit din bucaţi, in functie de ce crezi tu ca vor ceilalţi sa vada in tine, un ceva cu care sa nu te mai identifici deloc in timp, oricat de mult ai evolua.

In ultimele zile m-a chinuit gandul de a-mi face un tatuaj. De mult ma gandesc la el iar sambata trecuta la o petrecere eu si 3 prieteni de-ai mei am hotarat sa mergem impreuna sa ne tatuam. Fiecare dintre noi trebuia sa aleaga “ceva” care sa-i ramana pe piele pentru mult timp de acum in colo. Corina si-a ales stelutze cu niste elemente grafice, Oana un trandafir mai spinos, John o sa-i tatueze un pion la care se gandeste de aproximativ 4 ani. Iar eu….
Eu am inceput cautarea cu o stelutza, mica, dupa ureche. Numai una si mica mica. Micuta, finuta, nu se vede daca dau parul peste ea.John a spus ca ar arata ca, citez, “o mizerie dupa ureche”. Asa ca am renuntat.
Apoi m-am gandit la un fluture. Si gasisem modelul asta intr-o revista de tatuaje. Pana cand acelasi John se uita la desen si spune ca el vede 2 perechi de sani si nu un fluture cand se uita la desen. Evident nu pot sa imi tatuez perechi de sani. Nu ma reprezinta. Mi-e de-ajuns o pereche mai sus de buric.

Apoi m-am gandit la un delfin. Si apoi mi-am dat seama ca nici unul dintre elementele de mai sus nu ma caracterizeaza. Nu ! Eu nu sunt asa. Fluturi au si altii si stele si delfini si elemente grafice intortocheate.
Pe mine ma reprezinta entuziasmul.
Fara el as fi atat de goala. Ma va reprezenta mereu. Nu e o chestie de moda, trendy and stuff. Cand imi voi tatua entuziasmul si ma voi uita la el cu ochii in lacrimi cand imi va fi greu, ma va ajuta.
Astfel incat imi voi tatua entuziasmul. Si punct.
To be continued…..