Cine are urechi de auzit, aude

Diverse scrieri istorice, pornind de la HerodotStrabon şi alţi istorici „autorizaţi”, ne prezintă stilul de viaţă al iniţiatorilor şi susţinătorilor principalelor curente filozofice din Grecia antică, amintind şi de preceptele culinare ale acestora.

În acest sens se susţine că, în principal, Orficii greci şi mai ales traci, Epicurienii, Stoicii, Platonicienii, Neoplatonicienii şi alţi diverşi susţinători ai altor curente filozofice, religioase sau metafizice, aplicau acest principiu culinar – „Principiul Viului”, prin alimentaţia netoxică, naturală – ca element de bază în viaţa lor, particulară sau de grup.

Dr. E. Bertholetlaureat al Universităţii medicale din Laussane, în cartea „Fructele – valoarea lor nutritivă şi curativă”, ne prezintă aspecte, poate mai puţin cunoscute, din viaţa unor mari gânditori şi filozofi ai Antichităţii:

Orficii greci duceau o viaţă ascetică şi renunţau la carne pentru a obţine purificarea trupească şi sufletească.

Hesiod, în poemul „Lucrări şi zile” regreta Era de aur şi blestema fapta lui Prometeu, primul care a omorât o vită şi a adus focul din cer pentru a prepara mâncarea din carnea acestui animal.

Empedocle, ca şi Pitagora, a susţinut cu hotărâre interdicţia cărnii. (…)

Socrate a trăit idealul vieţii simple. De la el este expresia că mănânci numai ca să trăieşti, în timp ce alţii trăiesc numai ca să mănânce. Socrate se hrănea numai când îi era foame şi numai cu alimente folositoare sănătăţii. El avea o regulă ascetică de viaţă: „Vremurile grele sunt învăţători buni”.

Platon pleda, de asemenea pentru cea mai mare sobrietate la mâncare şi băutură. El considera că hrana care nu a trecut prin foc este cea mai bună şi lua într-o zi o singură masă, cu multe fructe. Printre deprinderile sale statornice erau şi zilele de post.

Xenocrate, al doilea succesor al lui Platon la conducerea Academiei, a susţinutvegetarianismul.

Diogene a pus în practică maximele filozofice ale învăţătorului său Antistene, a cărui filozofie se poate rezuma în ideea că omului nu-i rămâne decât alegerea între spirit şi frânghie. Diogene a dus o viaţă de o simplitate legendară; se hrănea cu ierburi, smochine uscate, măsline şi legume crude. El spunea: „Oamenii s-au moleşit şi sunt mai nefericiţi decât animalele, care beau apă şi se hrănesc cu plante”. Susţinea mereu: „Carnea şi vinul abrutizează pe bătrâni şi moleşesc pe tineri”.

Plutarh era, de asemenea vegetarian şi a scris, în acest sens o carte: „Despre mâncarea cărnii” în care se prezintă ca un apărător al animalelor torturate şi ucise de oameni. El spune că oamenii nu mai urmează adevărata lor menire şi au rămas în urma animalelor. Plutarh a văzut o legătură cauzală între necumpătarea la mâncare şi băutură şi decăderea moravurilor din timpul său.

Teofrast, mare naturalist, elev al lui Aristotel, spune că mâncarea cărnii nu este necesară, înnăbuşind îndemnurile superioare din om: „îmbuibându-se, oamenii au pierdut amintirea vechii pietăţi, au căzut tot mai adânc în excese, nemailăsând nimic negustat şi nemâncat”.

Seneca, unul din marii filozofi stoici, a fost susţinătorul elocvent al vieţii simple. Era sigur că decadenţa din timpul său trebuia pusă pe seama exceselor şi senzualităţii fără limite. El spune: „Pentru libertatea noastră interioară trebuie să avem stomacul bine disciplinat”. El nota că „odată cu numărul bucătarilor creşte şi numărul bolnavilor”. Era convins că în orice caz carnea deşteaptă instinctele inferioare ale omului, în timp ce regimul vegetarian purifică şi împrospătează spiritul.

Pitagora, marele matematician şi filozof ezoteric cerea discipolilor săi să ducă o viaţă austeră; hrana lor era compusă numai din alimente care nu erau trecute prin foc, vegetale crude, şi singura lor băutură era apa. Prin acest regim sever el urmărea să obţină o neobişnuită ascuţime a gândirii şi puritatea sufletului.

Modul de viaţă pitagoreic a devenit sinonim cu regimul naturist. După o jumătate de mileniu, Juvenal promova acest regim, comparându-l cu modul de viaţă depravat al contemporanilor săi. (4)

Lui Pitagora i se atribuie şi următoarea afirmaţie, ca sinteză a crezului său privind acţiunea hranei asupra corpului biologic şi spiritual: „Doar hrana vie şi proaspătă îi permite omului să rămână sănătos, să fie fericit şi să simtă adevărul”.

Hipocrate, ca „Părinte al medicinei moderne”, este cel care introduce conceptul de „Regimen” („Mod de viaţă organizat”) şi cel de „Vix Medicatrix Naturae” („Puterea/Forţa vindecătoare a Naturii”) – elemente fundamentale pentru înţelegerea Alimentaţiei Naturale.

Mergând către vremuri mai apropiate de prezent, remarcăm cum, în germenii ştiinţei moderne, inclusiv medicale, se regăseşte şi se perfecţionează conceptul de viaţă şi hrană naturală.

Astfel, englezul Thomas Sydenham, supranumit „Hypocrate al Angliei” (secolul al VII-lea)continuând linia predecesorului său antic, recomanda remediile cele mai simple şi mai naturale, cele mai puţin toxice, definind boala printr-un concept fundamental aparţinând medicinei naturale: „Boala nu este altceva decât efortul depus de corp pentru a scăpa de materiile morbide”. (5)

O exprimare asemănătoare a folosit şi alt mare medic şi chimist al vremurilor trecute,Herman Boerhave, profesor de medicină la Universitatea din Leida prin anul 1700, care, în consens cu Hypocrate şi cu „Hypocrate al Angliei”, afirma că „slăbiciunile pot apărea oriunde în corpul nostru ca urmare a unui tratament (alimentar) nenatural”Prin urmare, el considera că „boala este vindecată cu ajutorul naturii, prin neutralizarea şi eliminarea materiilor morbide”. (5)

În perioada modernă, tot mai mulţi medici, biologi, anatomişti etc. au remarcat diferenţe de dentiţie, intestinale şi ale altor organe, dintre corpul omenesc şi cel al animalelor carnivore.

Aceste aspecte de anatomie şi fiziologie comparată, ce sugerează clar apartenenţa „matriţei” corpului uman la tipul de nutriţie fără carne, sunt remarcate încă din secolul al XVII-lea de biologul Pierre Gassendi.

Sylvester Graham (1794-1851) a promovat intens calităţile nutriţiei cât mai naturale (în primul rând fără carne), încercând – şi realizând – obţinerea unei pâini de calitate superioară ce-i poartă numele, pâinea Graham, alături de biscuiţi speciali.

Un distins membru al „Colegiului Regal al Medicilor” din Edinburgh, Dr. William Buchan, realizează în 1883 o interesantă carte de promovare a alimentaţiei apropiate de natură, în care precizează: „Sfătuiesc pe fiecare persoană, pacient sau medic, să acorde mai multă importanţă dietei alimentare şi diferitelor moduri de vindecare prin nutriţie, întrucât această parte a medicinii – dietoterapia – este şi rămâne ometodă naturală foarte eficientă de vindecare a bolii.”

Sursa

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s