André Rieu si Bruxelles – partea 1

Bruxelles, capitala ciocolatei cremoase, dulci, in felurite forme, cu sau fara fructe, alba sau neagra, facuta cu retete stravechi sau nou inchipuite, o minunatie de oras, mic, care, dupa spusele lui Radu – un roman pe care il intalnisem la concertul  André Rieu – , e ca o fata mare care nu iti arata ca te iubeste din prima si te pune la incercari pana dovedesti ca stii cum sa o iei. Si atunci te iubeste si ea inapoi.

Am ajuns la Bruxelles vineri pe la pranz cand soarele stralucea sus pe bolta si ne bucuram de un soare cu dinti tociti, calduros din cale afara pentru un 11 noiembrie. Incantati ca am dormit aproape 1 ora in avion, toti 4 [Cristina, Radu, Mihai si eu] am pornit spre Aloft Schuman, hotelul care avea sa ne gazduiasca pentru 2 seri. Mai aveam cam 6 ore pana la concertul lui Rieu de la Forest National. Destul timp sa ne cazam, sa iesim sa mancam si poate chiar sa atipim un pic. Din cele 6 ore, 1 ora si 13 euro/persoana s-au dus pe drum, de la micutul aeroport low-cost Charleroi pana in centrul orasului in Garre du Midi. Este bine de stiut ca in aeroport nu prea aveti ce gusta in afara de produse de patiserie si ciocolata. Asa ca, daca sunteti pretentiosi la papa, asa cum suntem noi, inarmati-va cu un pachet de biscuiti cu cereale sa va tina de foame pana in centrul orasului.

Sontac, sontac am ajuns in oras, in Garre du Midi, singura gara de unde se poate lua autobuzul catre Charleroi. Hop intr-un taxi si am ajuns la Aloft Schuman, gardut in gardutul de fier al Comisiei Europeene, peste strada chiar de Parlament.

Ne-am indragostit de hotel ca doi copii mici de prima vata de zahar pe bat. Daca priviti pozele [care nu sunt 3D ci poze reale] va indragostiti si voi.

This slideshow requires JavaScript.

Pont de 10 stele: Daca ajungeti in Bruxelles in perioada Oct-Nov- inceput de Dec va puteti caza in hoteluri de 4 si 5 stele care in mod normal cost 300-400 euro/noapte cu doar 55-75 de euro. Camera noastra costa, de exemplu 375 euro/noapte in mod normal si am platit doar 55 euro/noapte. Diferenta considerabila. Hotelul ne-a fost recomandat de Emil Gugulica de la Prima Tours. Desi nu am facut calatoria prin agentie a fost minunat in a ne oferi toate ponturile de care aveam nevoie.

Dupa ce am sarit in sus de fericire prin toata camera si pe salteaua pufoasa am pornit in cautarea unui restaurant sa ne potolim foamea de lup stavilita doar de un pachet de biscuiti mancat in graba la aeroport. Eh, aici e aici. Uitasem, desi amicul Octavian Tudorache ne-a prevenit, ca restaurantele sunt inchise intre 14.00 si 18.00. Da, da, nu e gluma. Asa e la ei. Doar cateva restaurante, patiserii si gherete cu cartofi prajiti servesc in intervalul asta.

Cu chiu cu vai am dat de un restaurant unde canta Toto Cutugno. Imbiati de muzica si de foamea din sertarele stomacului, ne-am asezat la masa si ne-am delectat cu un ceai. De cand cu noul mod de a manca [veggie si crud] am devenit pretentioasa la mancare si am inceput sa descopar ceaiul ca un bun aperitiv si nu doar ca lichidul tamaduitor de luat cand am gripa.

Daca simtiti un miros de iasomie el vine de aici:


Desi avea muzica buna, linistitoare, buna pentru digestie, mancarea a fost de nota 4 din 10 si am plecat rapid catre un supermarket sa cumparam niste fructe ca sa mai alinam din cocktailul gastro-molotovian pe care il ingerasem.

Sincera sa fiu, puteam manca biscuiti toata ziua caci seara, cand am ajuns la Forest National si au am auzit primele acorduri am simtit ca plutesc.

Ca sa simtiti un pic din ce am simtit noi…

Si asa bateam si noi din palme pe marsul lui Radetzki, stand din cand in cand pe scaun, doar ca in imensa sala de la Forest National nu aveam vin pe mese iar interpretele aveau rochii de alte culori. In rest, exact ca in video, lumea dansand printre randuri si bucurandu-se de muzica in timp ce de sus din tavanul salii curgeau fulgi artificiali de zapada.

A doua zi am luat-o la pas prin Bruxelles cu scopul de a incerca mancare etiopiana la un restaurant sugerat de Octav si Teodora de pe una din strazile centrale. Restaurantul etiopian, Kokob era foarte frumos organizat iar eu, indrazneata cum ma stiti, am intrat in vorba cu bucatarul, l-am rugat as ne explice istoria condimentelor pe care le va folosi si sa ne spuna in detaliu ce vom manca. Ex, explicatia a fost mai buna ca mancarea caci stomacul nostru nu a fost de acord cu mancarea etiopiana: o tava cu multe clatite acrute la gust, 2 feluri de tocanita cu pui si cu peste, legume fierte si salata, toate imbibate in condimente. Am mancat cat am putut si am plecat mai departe.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s