Peripetii


Aseara am avut cateva ore de peripetii. Am iesit cu fetele (Oana si Lia) cu bicicleta. Usoara miscare de seara, ziceam. Ele pe bicicleta si eu cu rolele.
Traseul – Strada Garii – Palatul Culturii si retur

De mult timp nu mai urcasem pe role dar mi-am intrat rapid “in mana”.
Am zburat pe strazi fara frica pana cand am cazut. Panta mare, m-am tinut de bicicleta Liei, bicicleta s-a destabilizat, a cazut peste mine, Lia a zburat si ea peste mine si eu mi-am julit genunchii iar ea umarul.
Dupa cazatura, am mai patit 2-3 mici destabilizari care s-au soldat cu rani usoare. Dar asta pentru ca dupa prima cazatura vedeam pericole la tot pasul.
E incredibil creierul asta.
Inainte sa cad prima data, eram queen of the world. In viteza, cu stabilitate, netinand cont de riscuri. Dupa prima cazatura…mi se parea ca toate masinile de pe strada vin spre mine, ca am o viteza prea mare, ca imi tremura genunchii, ca nu vad bine… Teama…. Teama e un factor de regres.
Si, afectata si defecta cum eram, am ajuns pana la urma acasa la Lia unde mi-am schimbat rolele cu niste tenisi confortabili.

Insa seara nu se incheiase….

Nota bene: sa nu va parcati masina pe strada Garii pe langa Unita. E un dement pe acolo care taie cauciucurile cu cutitul. Asa a patit prietena mea Oana si pe la ora 12 noaptea schimbam roata cu bursucul pe la benzinaria Petrom.

Iar acum sunt defecta si nici nu pot sa merg la Tae Bo pentru ca ma dor genunchii… 😦

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s