3 la 20 [reluare]

Postez din nou scrisoarea asta deschisa pe care am postat-o in iulie 2008. De ce o reiau? Pentru ca e mereu nevoie sa ne aducem aminte.

“Imaginea specifica a Paris-ului e Turnul Eiffel. Sunetul de ambulanta e sunetul specific al marilor orase. In fiecare zi oamenii se ranesc, ranesc.

Sunetul specific unei inimi ranite e tacerea.

Imaginea specifica e lipsa zambetului.

Aceasta este o scrisoare pentru prietena mea dar si o scrisoare deschisa catre oricare dintre voi care v-ati pierdut zambetul.

Draga mea,

Din toate visele mele am sa iti fac un pansament mare si pufos si sa il pun pe sufletul tau ca sa iti tina de cald acum, cand ti-e frig si suferi. Ia toate sfaturile mele si trece-le prin sita si pastreaza din ele doar pe cele pe care tu le consideri utile.
Se spune ca intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da, de fiecare data , alta oportunitate pentru a face lucrurile bine. Pentru ca toate lucrurile se intampla cu un motiv si pentru ca trebuie sa indraznesti sa speri, sa crezi ca data viitoare va fi mai bine. Data viitoare poate fi peste o zi, o luna, peste un an sau mai multi.

Nu putem sti cand o sa fim cu adevarat fericiti dar putem sa facem ca drumul pana acolo sa fie minunat.

Nu crede ca nu se poate mai bine. Pentru ca se poate !

Stiu ca ieri ti-am zis ca poate la 40 de ani “we settle” si ne multumim cu ce primim dar sa stii ca nici macar atunci nu ar trebui sa gandim asa, daramite acum la 20 si ceva!

Viata nu se masoara in clipe de liniste alaturi de cineva care este “safe” ci in clipe de fericire traite alaturi de persoana de langa tine. Spuneai ca e greu cand esti cu cineva de atatia ani sa te rupi. Ca e greu pentru ca nu vrei sa comiti greseli si sa iti plangi in pumni peste ani si ani.

Nu te limita traind cu ideea ca pentru 3 calitati trebuie sa accepti 20 de neajunsuri. La un moment dat credeam si eu asta si am acceptat multe compromisuri.

Nu incerca sa ascunzi faptul ca speri, ca vrei mai mult, ca stii ca meriti mai mult, in umbra unei sigurante oferita de obisnuinta. Te poti intelege perfect cu cineva pe care l-ai intalnit de 1 saptamana. Anii nu sunt pecetea fericirii. Fericirea nu se masoara in 365 de zile *6.

Stiu ca e greu. Am trecut si eu prin asta. Obisnuita e ca un cancer de care scapi prin multe sedinte de chimio iar unii nu scapa deloc si asa apar tradari, frustrari si alte nebunii.

Peste ani si ani cand te vei gandi retrospectiv, ce vrei sa iti amintesti: “ nu ne-am certat deloc si nu mi-a facut probleme. Totul a fost lin si calm si eu am acceptat sa simt pe jumatate si astfel mi-am inchis sufletul tot pe jumatate” sau “in toti anii astia mi-a sarit inima pe toti peretii alaturi de el, de mii si mii de ori. Am fost sincera si deschisa si am simtit cu adevarat”…. ?

Life is not about the amount of breaths you take but about the moments that take your breath away.Nu te multumi. A te multumi inseamna a nu mai spera !

Iar cand nu exista speranta inseamna ca sufletul e frant. Viata e grea asa cum e. Stii si tu asta si o stiu si eu mult prea bine. De ce sa-ti mai frangi sufletul cu mana ta ?

O sa vina momentul cand ai sa intalnesti pe cineva in ochii caruia vei putea vedea casa cu gard alb si copilasii blonzi jucandu-se in gradina.

Se spune ca ziua de mâine nu-i este asigurată nimanui, tanar sau batran. Ca tot ce avem este astazi si acum. Ca maine se poate sa ne cada un ghiveci cu flori in cap, mergand pe strada si povestea sa se termine.

Si vezi tu cat e de important ca acum sa zambesti?

Eu voi fi mereu alaturi de tine!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s