Aroma di Roma [1]

Mircea Eliade spunea ca cea mai pretioasa calatorie este aceea catre sufletul nostru, catre noi insine. El spunea ca te descoperi pe tine insuti in singuratate.
Eu cred contrariul. Te descoperi pe tine insuti cand te expui la noi evenimente, te desfasori sub privirile altor oameni si ajungi sa cunosti si sa te cunosti.
De asta imi plac calatoriile. Ce este o calatorie daca nu o incercare de a descoperi un taram nou, de a aduna inca o poveste pe mosorasul cu firicele de viata, o sansa la o poveste pe care mai apoi sa o desfasor alaturi de cei dragii si, intre timp, sa vad cum se schimba si sufletul meu, pasind si el pe langa mine.

“Ai vrea sa mergi la Roma? Pentru cateva zile, o scurta excursie”, spuse el.
“Da, de ce nu…” zise ea imediat.
“Chiar mergem?” mai intreba ea razand dupa cateva zile. Ea nu prea credea ca se va intampla.

Dupa ce m-am intrebat si l-am tot intrebat pe minunatul Manescu daca realmente mergem, chiar si dupa ce luasem biletul de avion, a venit si ziua plecarii. Pana m-am urcat in avion am avut un sentiment de neliniste. Mi se parea ca o sa se intample ceva, ca o sa ma intoarca ceva din drum, ca o sa pice avionul din cer si eu o sa vad Roma prin fereastra unui laptop pe patul de spital. Dramatizez… dar asta pentru ca atunci cand vezi in zare promisiunea unui lucru pe care ti-l doresti si nu il ai des, tinzi sa crezi ca e o fata Morgana care se va disipa cand incerci sa o atingi. Pentru ca mi s-a intamplat de multe ori sa planuiesc ceva cu alte persoane si sa se aleaga praful. Dar de data asta…intre 18 si 22 martie…..

Anyway, we were on our way. Eu, Manescu si Stefano, prietenul nostru italiano vero, prieten de drum pana la Roma. Eu si Luci ne-am bucurat ca a mers cu noi, cu masina. El cred ca nu a fost asa de bucuros pentru ca eu si Luci am cantat tot drumul melodiile de pe vreo 6 cd-uri create special pentru excursie 🙂

Stiati ca si in italiana exista o stalcire a salutului “che fai?” care suna ca moldovenismul “shi fashi?”?
Ne-am amuzat copios pe tema asta.

Inainte sa plec, citeam pe un site ca batranul oras al lui Romulus si Remus e numarul 3 in randul destinatiilor perfecte in Uniunea Europeana, dupa Paris si Londra. Imi mai ramane Londra asadar…

Caci Roma… Veni, vidi…. iar acum ca am trecut de perioada de depresurizare, am adunat aproape toate pozele si pot sa povestesc.

Zborul
… chiar e ok sa zbori cu Wizz Air. Pana acum am zburat doar cu Tarom si ma gandeam ca la avioanele astea low cost aripile zboara pe langa avion si la decolare cativa dintre pasageri sunt rugati sa impinga avionasul, dar nu e chiar asa. E chiar ok. Singura problema e ca te simti ca in autobuzul de Pascani. Multi cocalari pe metrul patrat si insotitoare de bord care vorbesc engleza de parca ar fi araboaice. In rest, numai de bine. Nici intarzierea de la plecare si cea de la venire nu m-au deranjat.

Sfat pentru cine merge la Roma si zboara cu low cost.
Cand ajungi la Ciampino [versiunea italiana a aeroportului Baneasca, doar ca mai curata], trebuie sa iei autobuzul catre Ananigna [costa cam 1,2 euro si, daca ai bagaj mare, mai platesti inca 1,2 euro] iar de acolo iei metroul [1 euro pana la statia Termini] si ajungi in centrul orasului. Ai si optiunea de a lua un bus direct catre centru dar costa intre 7 si 10 euro si nu se merita. In plus, cand ajungi in statia de metrou, iti iei de la automat un abonament: 5 zile (11 euro), 7 zile (16 euro) pe care il poti folosi pe orice mijloc de transport din Roma. Ca sa ajungi in centru folosesti linia A [cea portocalie] si te indrepti catre Termini.
Si ai grija ca la imbarcare sa nu lasi in bagajul de mana nimic ascutit si nimic cremos sau lichid [cosmetice, parfum etc]. Vei fi nevoit sa le arunci si vei plange cum plangea o pitzi multicolora care a fost nevoita sa arunce glosul de buze si cremele.

Inutil sa spun ca sa zbori e super fain si ca doar un fum din ceva ilegal se compara cu senzatia pe care o ai la decolare. Daca insotitoarele de bord nu erau nevoite sa faca si pe chelneritele si sa serveasca toti mocofanii, poate ca ma faceam si eu una.
Asta e un mic detaliu dar, cand ajungi deasupra unui oras mare si civilizat, casutele sunt patratele orientate ba spre stanga ba pe dreapta, drumurile se vad ca serpi albi iar totul are o singura culoare. Daca te uiti la Bucuresti din avion ai un profund sentiment de dezordine. Gri peste tot si nu deosebesti soseaua de blocurile cu 4 etaje. Deasupra Romei insa…e alta poveste.

Hotelul

Nu imi asum credite pentru hotel fain in care am stat. E meritul lui Lucian pentru ca el l-a ales. Am stat la Elide, pe via Firenze. Desi e situat in buricul targului, preturile sunt modeste pentru confortul pe care il ofera [25-30 euro de persoana].
Pe langa locatie, care ne permitea sa ajungem, pe jos, in 10 minute la Columna lui Traian si in 20 de minute la Coloseum, cel mai frumos lucru la acest hotel a fost tavanul, vechi de ani buni si luminat intr-un mod extrem de frumos.
Pe unele portiuni pictura incepuse sa se decojeasca si am impresia ca proprietarii nu aveau voie sa intervina pentru a reconstrui portiunile cu probleme. Astfel ca, in fiecare seara, aveam impresia ca dorm intr-un muzeu sau ca pe usa din lemn, sculptata si pastrata in perfecta stare, va intra un domn cu peruca alba sa ma cheme la masa.
……….

In prima zi, dupa ce am despachetat, am pornit hai-hui pe strazile Romei si am dat nas in nas cu vestita Columna a lui Traian pe care sta cioplita toata istoria Imperiului Roman si ne aflam si noi pe acolo, la capitolul “semi-semi=c”……… semeni dac, semeni roman, culegi român.

Culinareala
In prima zi, dupa check-in, am degustat un cornetto cu dulceata si un capuccino, micul dejun preferat al italienilor. It’s a must daca ajungi in Roma.
Iar dupa ce ne-am cazat, undeva pe la pranz, am iesit la plimbare si ne-am oprit la o cafenea unde serveau focaccia cu rozmarin, prosciutto crudo si alte delicioase ingrediente. Ti se serveste calda, usor aburind si e bine sa o mananci sorbind dintr-un iaurt sau suc de fructe.
Cand e cald, e bine sa stai pe treptele unei cladiri vechi, sa mananci un sandwich triunghi cu mozarella si prosciuto crudo, de la supermarket, cu paine fara coaja si sa sorbi un iaurt Muller de capsuni.
Iar daca ti-e foame foame, mergi la Gallina Bianca, pe Via Rosmini, langa statia de metrou Termini. Se dechide dupa ora 6 si au cea mai buna pizza pe care am mancat-o vreodata, pentru care toti turistii stau la coada. Daca ai ghinion, cum am avut noi in prima seara, nu prinzi loc la masa si esti rugat politicos sa revii in 15-20 de minute. Noi am revenit si a meritat.
Mi s-a parut simpatic faptul ca mesele erau foarte aproape unele de celelalte, incat puteai usor sa intinzi mana sa iei ceva din farfuria veciunului. Insa lucrul asta mi-a creat un sentiment de apropiere si nu contrariul.
Cand am ajuns acasa, am citit pe net ca la acest restaurant bacsisul e de 20% si e inclus in nota, dar noua nu ni s-a intamplat asta.

Iar spre seara, eu, Luci si Anna, am stat de povesti la un pahar de cidru cu gheata.
Mai povestim si maine….

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s