Despre pasiune, datorie si curaj, in alb si negru


In fata sortii, ne trezim legati de maini si de picioare.
Frate, s-a intamplat! Nu stiu cum, nu stiu de ce si, mai ales, de ce eu.
De cele mai multe ori ne petrecem viata in deriva, cautand acel ceva sau cineva care sa ne readuca la viata. Acel ceva sau cineva care sa dea sens din nou vietii noastre obosite de atata volum de informatie, posibilitati si trairi interioare.
De cele mai multe ori ne multumim cu a spune ca “nu a fost sa fie” si facem din renuntare un fel de scut pe care il aratam in stanga si in dreapta, oricui vrea sa-l vada si nu numai. In final scutul ajunge sa ne copleseasca personalitatea si sa ne reduca la jumatate sau chiar la un sfert.
Duminica seara am vazut la libraria Avant- Garde un film cu Greta Garbo, Regina Cristina, despre o femeie care si-a trait viata dupa bunul sau plac si a indraznit sa renunte la tron pentru a trai, chiar si numai pentru o clipa, alaturi de iubitul ei. Filmul e mult mai complex decat as putea eu sa spun in cateva fraze. Un act de curaj, o mostra de renuntare la tot pentru acel cineva care ne implineste viata si ne scoate de pe orbita lucrurilor comune, neinteresante, de zi cu zi.
In acelasi spirit, motivata de actul ei de curaj, mi-am luat inima in dinti si am spus lucrurilor pe nume.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s