Povestirea de dimineata

Mi-a placut mult povestioara asta si as vrea sa o cititi si voi. Uneori eu si voi suntem pe aceeasi lungime de unda si ma bucur de fiecare data cand va reintoarceti pe blogul meu. Uneori cand merg dimineata catre serviciu, ma uit pe geamul autobuzului si ma gandesc ce sa va mai povestesc, ce sa mai impartasesc cu voi. Uneori am scris pe blog lucruri pe care le-am gandit si nu le-am mai spus nimanui. Voi sunteti oamenii din forum si eu in centrul lui, povestind. Va pretuiesc mult si de aceea, l-am rugat pe autorul acestui text sa ma lase sa il public. Multumesc George.

Povestioara merge perfect cu aceasta coloana sonora. Daca puteti, dati play atunci cand cititi textul.

“Fantezie de toamna

Privea pe fereastra biroului de la etajul 9 la mall-ul care se ridica in fata lui. Era tarziu, plecasera toti cu exceptia secretarei care-l astepta, ca de obicei. Inca nu primise raspunsul mesajului in care o intreba daca a terminat cu sedinta la cosmetica. Telefonul scoase in sfarsit sunetul mult asteptat, era ea: ‘Da, sunt toata neteda, pufoasa, very dizzy and in pain. Wanna comfort me, honey?’. Isi apucase Blackberry-ul cu ambele maini ca sa tasteze mai repede, scriindu-i: ‘Te astept la birou in 30 de minute, am aranjat sa fim singuri. We may cuddle today ;).’ Arunca apoi o scurta privire in oglinda: chiar daca-i aparusera primele riduri si parul i se mai rarise, era inca in forma. Incantat de confirmarea venita dintre ramele de aluminiu, se aseza la birou sa trimita ultimele mail-uri. Verifica inca o data ceasul si, vazand ca se apropia ora, ii spuse secretarei sa plece, da, nu, nu mai avea nevoie de nimic. In timp ce aseza cu fata in jos fotografia din care-i zambea sotia si baietelul lor, Andrei, de nici un an de zile, raspunse la telefonul de pe birou si instrui portarul sa o conduca pe domnisoara la el.
Deschise usa zambitor si o pofti inauntru, invitand-o sa se aseze pe canapea.
– Ce bea domnisoara?
– Ah, nimic, am o usoara durere de cap. Hm, totusi n-as refuza un Martini.
– Imediat, draga mea. Scoase din bar doua pahare, unul pentru Martini si celalalt pentru coniacul de care nu se putea lipsi, Hennessey.
– Chestia aia o sa-ti omoare ficatul, honey, il atentiona ea cu exagerata preocupare.
– Nu-i bai, oricum n-o sa fii prin preajma atunci… maraii in timp ce-si sorbea cu nesat licoarea.
– Hei, nu trebuie sa devii uracios, stii… Ca acusi ma ridic si plec.
La cat de bine arata, ar fi fost pacat sa plece. Desi nu era prea inalta, era foarte bine proportionata si emana o sexualitate greu de ignorat. Tragandu-se langa ea pe canapea, ii lua paharul de Martini din mana si incepu s-o sarute incet pe gat.
– O sa fie nevoie de mult mai mult ca sa te iert.
– Sssttt, ii sopti la ureche, lasa-ma sa-ti ocup gura cu altceva.
Si o prinse strans in brate, cautandu-i in decolteul generos perfectiunea curbelor tinere. O intoarse cu spatele la el si, in timp ce-i ridica fusta stramta pe coapse, arunca o privire spre birou, unde ascunsese fotografia familiei. De fiecare data avea crize de constiinta, nu intelegea de ce, toti colegii de la club isi povesteau cu nonsalanta aventurile, n-ar fi trebuit sa simta altceva decat placere, in fond carnea tanara il atragea ca un magnet si miscarile ei dezinhibate si precise ii scoteau sunete infundate de placere, dar imaginea aia statea acolo, desi inchise ochii sa o alunge, fara folos, fata se impingea cu mainile in canapea si se unduia din ce in ce mai tare, sangele accelera odata cu ritmul ametitor, stia ca n-o sa mai reziste mult si in acelasi timp voia sa se termine cat mai repede…
Iesi brusc din stransoarea picioarelor ei si se duse spre geam. Isi turna inca un pahar si, in timp ce privea printre jaluzele picaturile de ploaie care se prelingeau in diagonala, impinse de vant, o ruga sa se imbrace. Degeaba se apropiase de el si-i masa tandru ceafa in timp ce-i descheia nasturii de la camasa.
– Imi pare rau, nu pot, nu stiu ce am. Te-am chemat degeaba.
– Nu-i nimic, honey. Are cine sa ma dezmierde in seara asta… Am plecat. Suna-ma cand stii ce vrei. Ar fi pacat sa nu ne valorificam potentialul.
– Mda, ar fi pacat, nu-i asa?…
Usa se tranti in spatele lui, dar nu schita niciun gest. Avea de ce sa fie suparata, in fond. Se pregatise degeaba, ii simtea in nari mirosul de ulei de corp proaspat si da, piele-i era atat de fina…

– Iubitule, e randul tau. Hai, trezeste-te!
– Mmm… poftim? Iar plange Andrei?
– Da, ia-l tu in brate pana adoarme, te rog. Maine e o zi importanta pentru mine, stii…
– Bine scumpo, ma duc, dormi linistita.
Andrei se potoli la vederea lui. Il saruta pe frunte grijuliu si-l puse pe umar, apoi porni sa masoare camera cu pasii. Se opri in dreptul bibliotecii de unde-i zambea dintr-o poza sotia, cu 5 ani mai tanara decat atunci, cu flori in parul lung si o rochie vaporoasa. Era cu adevarat frumoasa, fata de care s-a indragostit. Indrepta putin rama, pe care el i-o facuse cadou la o aniversare, inchise ochii si-n minte-i aparu imaginea de pe canapeaua de la birou, cu pulpele desfacute in asteptare. Il saruta iar pe Andrei si-l puse in patut, leganandu-l usor. Apoi inchise iar ochii…”

Opinia mea: “ You cannot eat your cake and have your cake. What we have now was once among the things we only hoped for ” … de cele mai multe ori, natura umana uita de acest lucru.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s