Bucata de proza gasita intr-un colt


” Am uitat cum era cand nu exista singuratatea. Cand totul se completa si sensurile pietrelor ascunse erau, in lumina soarelui, frumoase nestemate.
Acum caut un al doilea tu. Sa fie exact ca tine si poate un pic mai bun. Plamadit din apa si pamant, cu buze mari, carnoase si voce apasatoare… Uneori credeam ca nu esti indeajuns de bun.
Uneori credeam ca sensul vietii e complet diferit de ce crezi tu. Si atunci, vezi uimirea mea, cand, mergand la piata am vrut un mar exact ca cel pe care mi l-ai dat tu. Sa straluceasca la fel, sa aiba aceeiasi culoare si acelasi gust. Sa fie imperfect la coditza, sa fie o sfera imperfecta. N-am gasit.
E ca la amprente. Toate merele sunt diferite intre ele.
O sa mai merg si maine la piata. La alta, mai diversa. Sau mai bine stau acasa si sper ca cineva o sa arunce un mar inspre mine si eu o sa-l prind si o sa-l ascund in suflet. Poate…

…pana la urma, mie nici nu imi plac merele!”

Edit post 1 [8 sept]: ca sa raspund la intrebari: Da. eu am scris bucata asta de proza.candva, pe o bucata de hartie invechita
Edit post 2 [8 sept]: multumesc Bianca. remarca ta mi-a inseninat ziua. ma bucur ca esti cititoare fidela:)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s