Friedensreich Hundertwasser was an Austrian painter, architect and sculptor. Born in Vienna, he became one of the best-known contemporary Austrian artists, although controversial, by the end of the 20th century.
Mai multe poze.
Multumesc Lucian.
Manastirea Dragomirna. Suceava.
E superba.
No Photoshop. Chiar asa arata. Filtru “cald” si un fotograf bun.
Fotograf: Bogdan Onofrei
Cand ti se ofera intelegere incat sa iti urmezi visele.
Cand ai spatiu sa pleci cu saptamanile si iubirea nu moare.
Cand zambesti desi ai avut cea mai groaznica zi.
Cand intelegi ce spune desi nu spune nimic.
Cand nu renunti.
Cred ca iubirea sucomba in propria ei emotivitate. E prea des folosita, rostita.
Cuvantul iubire aduce mereu un zambet pe buze doar la prima soptire.
Dar iubirea, in adevaratul sens al cuvantului, aduce seninatate si liniste sufletului.
De cateva zile m-am hotarat sa iau mopul si sa fac curat in viata mea.
Sa asez dezamagirile intr-un sertar, problemele in altul mai usor accesibil pentru a putea fi rezolvate si tot ce a fost bun si imi va da putere, in sertarul de mai sus.
Inca incerc sa adun in jurul meu acele elemente, fie ca sunt oameni, fie ca sunt lucruri, care sa ma ajute sa imi echilibrez viata.
Pana acum, in viata personala, si doar acolo, am judecat lucrurile mai putin pragmatic si mai mult emotional si instinctual. Lucrul asta a fost bun o perioada de timp. Insa anul acesta, 2008, va fi unul de cotitura. Deja este pentru ca simt ca anul asta a rupt din mine niste elemente si mi le-a asezat intr-o noua forma.
Anul acesta, dupa toate modificarile din viata mea si “nelinistile” implicite, mi-am creionat portretul omului langa care as vrea sa fiu.
Cuvantul de ordine e clar, stabilitate. Un “partener”, cum spunea amicul meu George.
Anul acesta a fost unul greu pentru mine.
Am pierdut un om drag. Poate cel mai drag din viata mea.
Am schimbat jobul si a trebuit sa reajustez unele lucruri iar schimbarile sunt mereu dificile.
Am schimbat locuinta si, pentru o buna perioada de timp, nu am avut acel “safe heaven” care sa imi ofere stabilitate si asta mi-a creat un disconfort.
Am cunoscut cativa oameni care m-au dezamagit.
Am cunoscut cativa oameni pe care am aflat ca ma pot baza atunci cand am nevoie.
Deocamdata inca mai incerc sa echilibrez lucrurile si, mai ales, sa clarific o data pentru totdeauna ce anume imi doresc.
Iar uneori…… i feel like there’s no air.
show_df500779c61570(448, 46);
Damn. Aseara am mancat la McDonalds. ………..
“E adevarat ca nu te obliga nimeni sa mananci si se aude asa printre oameni ca mancarea de la mc nu face bine deloc (nu numai mancarea) dar asta este alta mancare de “filet-o-fish”. Ca lucrator al Mc ar trebui sa tii secret ceea ce vezi acolo, sa nu iti pese de ceea ce vorbesc superiorii tai, sa faci tot ce ti se spune desi asta te defaimeaza intr-un mod sau altul si sa zambesti chiar daca tie iti e rau sau ti-a murit mama.
Pt cei care citesc “taifasu” meu cu mine insumi adica “carnatu’” asternut pe monitorul dvs in clipele astea trebuie sa afle ce este de fapt aceasta “franchise” ce se numeste pompos “Mc Donald’s”. Eu lucrez intr-un mc, nu conteaza care desi credeti-ma ca 99% sunt la fel (din punct de vedere al lucratorilor) ca din punct de vedere al tampeniilor pe care te lasa sa le ingurgitezi toate sunt la fel. Din fericire (sau nu) am absolvit un liceu care m-a invatat ce inseamna industria alimentara si mancarea in spatele cifrelor sau literelor ( E – uri , ciclamati, zaharuri, xantan provenind din eu mai stiu ce animale moarte pe campii ).
Ca sa ajung la “miezul problemei” am sa incep prin descrierea mancarii pe care o vad in fiecare zi ( findca atunci cand intru in congelator sau in frigider citesc pe eticheta ceea ce contine acel produs ). Sincer carnea aceea care vi se pare gustoasa in special in Big Mac este intradevar facuta din peste 100 de animale dar mai grav este ca e facuta din resturi tocate de animale decedate. Deci nu sacrificate sau carne de calitate superioara ci carne vita sau mai bine zis “dejectii alimentare”.
EU am avut ocazia sa vad o carne din aceea decongelata … credeti-ma ca as fi preferat sa vad un cadavru in descompunere decat sa mai vad odata o carne cu zgarciuri si miros de descompunere si culoare verde dupa numai 6 ore de stat la temperatura camerei. Totodata acea bucata de carne ( in stare buna ) ajunde in numai 33 de secunde (timpul de “prajire a grilului” ) de la -18 / -23 grade C la +179 grade celsius. Mustarul si Ketchup-ul sunt ok, credeti-ma pe cuvant , ceapa fresh este in regula la fel si cea rehidratata ( aceasta fiind rehidratata cu ajutorul apei filtrate si totul in deplina curatenie – in restaurantul in care lucrez eu )
Un alt factor daunator este salata ( si cea pe care o cumparam dar si cea din sandwich-uri) findca ea nu vine intotdeauna vidata sau din cauza proastei manevrari nu este tot timpul sub vid, in plus cea vidata are intotdeauna un gust specific “de cauciuc”. Cartofii prajiti vin din Austria ( pt restaurantele din Romania ) , nu au nimic special cand nu sunt prajti, sunt cartofi de calitate superioara insa si acestia sunt “maltratati” printr-un proces de prajire de numai 3 min si 50 de secunde in care ajung de la -23 grade C la +175 / +182 grade celsius intr-un ulei care contine 10% grasime animala, ulei vegetal, compusi chimici pt grabirea prajirii ( nu dau numele si celelalte ingrediente findca nu vreau sa fiu facut raspunzator pt incercarile esuate ale unora de a manca cartofi “a la’ MC “.
Carnea de pui ( Mc Chicken / Patty Chicken / Mc Nuggets / SCW – Spicy Chicken Wings ) este (mi-e si scarba sa spun) de fapt “un fel de carne ” findca este de fapt o carne presata la temperaturi inalte din toata gaina inclusiv gheare / cap s.a.m.d in care se adauga enzime, saruri, E -uri de care am auzit lucruri proaste (din nou va rog sa ma intelegeti ca nu pot da numele acestora findca nu vreau sa fiu facut raspunzator pentru divulgarea unor compusi ce pot fi cumparati de pe piata si folositi in retete proprii care ar cauza disfunctii sau chiar moartea).
Carnea celebrului “Filet-O-Fish” este prajita intr-un ulei special pentru a-i anihila mirosul de peste , ulei care ii afecteaza compozitia organoleptica si nu numai, sincer nu va recomand sa mancati asa ceva!
Inghetata de la Mc este intotdeauna “cea mai buna ” si restul sincer fata de ce am vazut afara, aici laptele pentru inghetata vine de la “La Dorna” (ma refer la laptele “SUNDAE Mix ” pt inghetatele Mc Flurry si Mc Sundae). Pe laptele care vine de la distribuitori nu scrie nici un ingredient, practic nimik … tot ce pot sa spun este ca vine intradevar in conditii curate si la temperatura optima ( asta in restaurantul in care lucrez eu ) .
Bauturile … o alta buba a Mc Donald’s -ului vin in niste tancuri sub forma de sirop ( Cola / Fanta /Sprite / Cola Light si Apple Juice ) sirop care este impins prin niste tuburi catre un aparat care ii impregneaza Co2 printr-un proces care sincer nu este deloc igienic dat fiind faptul ca siropul aluneca pe o tava racita cu freon apoi trece printr-o “teava ” catre duza din fata restaurantului, duza prin care mai trece o alta “cura” cu apa rece si cu Co2 in care mc-ul va mai pune si gheata. Deci luati apa minerala cu gust de cola sau mai stiu ce.
Mai nou Lipton in Mc Donald’s este si “la dozator” ( desigur ca nu mai este la sticla ca si-ar face concurenta singur) si acesta vine intr-o punga de 10 litri in care este un sirop fffff concentrat care beneficiaza de acelasi “tratament” ca si bauturile carbogazoase insa cu mai multa apa. Sincer Lipton are gust de ceai Ekoland dar de cea mai proasta calitate.
Sucul de portocale ( Juice) este de fapt o combinatie de fulgi congelati de portocale cu apa filtrata. Pe el scrie 16 grade Brix ( asta ar insemna 67% pulpa din care 32% zaharuri nesaturate si zaharuri naturale si restul apa) insa credeti-ma ca pe duza aia nu iese suc natural de portocale nici in 200 de ani.
Placintele de la Mc Donalad’s nu stiu din ce sunt facute dar am auzit lucruri aiurea despre ele … insa pt. ca nu stiu nimik sigur nu am ce sa va spun.
In cele din urma salatele de la mc ( ma refer la cele din Romania ) sunt in regula ( cea la Sallad Shaker ), cea de ton (Tuna Sallad) si cea “greceasca” (Mediteranean Sallad) insa cea de pui ( Mc Chicken Sallad) nu v-o recomant dat fiind ca are carnea aceea de “pui” de care am vorbit mai sus. Din nou subliniez ca toate salatele au un gust specific de cauciuc dat fiind faptul ca nu sunt 100% naturale.
Cam atata despre mancarea de la MC, daca vine cineva cu adaugari la ceea ce am spus ii multumesc, pt cei cu critici la adresa mea le spun sa latre in alta parte ca nu am chef. Ca incheiere vreau sa notez ca nu am vorbit despre lucratori findca nu asta era subiectul, insa credeti-ma ca asta difera de la restaurant la restaurant asa cum toti oamenii sunt diferiti, insa e adevarat ca e un stres enorm si bani foarte putini.
Un sfat prietenesc, mancati in alta parte … am mancat la un restaurant ( in adevaratul sens al cuvantului findca mc nu este restaurant ci franciza) cu 150 de mii (cat un meniu mare de la mc ) o salata bulgareasca de iti lingi degetele + un 7 up imbuteliat + 30 de mii bacsisul. “
show_610ff41a1dadb9(448, 386);
INCREDIBIL CATZEL
Vezi mai multe video Haioase »
A fost odata un baietel care isi dorea mult sa mearga cu tramvaiul. Parintii insa nu-l lasau. “Esti prea mic ca sa pleci din preajma blocului”. Dar baietelul isi dorea mult asta. In fiecare zi ii insotea pe copiii de pe scara lui pana in dreptul statiei. Se uita cu jind cum traversau strada in fuga printre masini si se urcau in tramvaiul care ii ducea doua statii mai incolo. Acolo era un cinematograf unde ei vedeau filme pe furis. Baietelului i se rupea sufletul ca nu se putea urca in tramvai. Asa promisese parintilor si avea sa se tina de cuvant. Toata ziulica statea pe marginea trotuarului si isi astepta amicii sa se intoarca si sa ii povesteasca filmele pe care le vazusera. Copiii veneau veseli si ii povesteau. El asculta cu ochii pierduti in zare apoi se ducea acasa si visa la cinematograful aflat la doar doua statii departare.
Apoi intr-o buna zi colegii lui nu mai venira in dreptul statiei.Atunci baietelul isi lua inima-n dinti si tarversa strada. Fu cat pe ce sa fie lovit de-o masina mare. Ajunse in statie cu inima cat un purice cand deodata in dreptul lui aparu Tramvaiul. Usile se deschisera larg si oamenii incepura sa urce si sa coboare. Dar baietelul nu se putu misca. Privea fascinat treptele si bara si picioarele care urcau si coborau. Dar de urcat nu urca. Trecura cateva ore si cateva tramvaie si baietelul nu-si dadu seama ca se inserase cand un tramvai gol opri in dreptul lui. Atunci urca. Usa se inchise cu zgomot in spatele lui. Incepu sa respire mai repede. Palmele i se umezira si alunecau pe bara de sprijin. Inchise ochii cand tramvaiul se puse in miscare si ii deschise la urmatoarea statie. Apoi ii inchise din nou si tramvaiul iar se opri si el cobori speriat.
Era intuneric de-a binelea si cinematograful lumina puternic de peste drum. Dar baietelului ii fu frica sa traverseze. Si iar astepta pana cand strada se goli. Atunci traversa caci nici o masina nu mai trecea pe acolo. Intra in cinematograf.Ii venea sa planga caci ar fi trebuit sa fie demult acasa dar luminile ecranului il atrageau peste poate. Filmul din seara aceea insa nu era pentru baietei. Si se sperie si se uita ingrozit la ecranul cu baieti si fete de mii de ori mai mari decat el. Incepu sa planga infundat de frica sa nu-l auda lumea prin sala. Voia sa plece dar ceva il tintui locului pana la capat. Doar cand se aprinse lumina fugi tremurand din toate incheieturile.Nimeri ultimul tramvai care il duse acasa. Numara statiile. Unu, doi. Acasa tatal sau il batu indelung ca sa nu mai plece vreodata de langa bloc.Dar baietelul nu planse de data asta. In cap ii ramasesera fetele si baietii de pe ecranul mare si luminos.
35 de ani mai tarziu….
Ea (26 de ani) Nu vrei sa stii unde am fost…
El (41 de ani) Nu, nu vreau…
Ea E doua noaptea, nu vrei sa stii unde am fost…
El Ai fost unde ai avut nevoie
Ea Nu te sperie nevoile mele…
El Nu.Nu ma sperie…Sunt nevoile tale si le iubesc…
Ea Vrei sa incercam in seara asta…
El Nu, nu cred ca am sa pot…
Ea Vrei sa punem un film? Poate te ajuta…
El Bine…Pune…
Ea se indreapta catre un sertar si scoate un dvd. Il pune.
35 de ani mai devreme
Baietelul incerca sa adoarma dar baietii si fetele de pe ecranul luminos i se perindara prin fata ochilor inchisi. Spatele incepu sa-l usture din ce in ce mai tare.
35 de ani mai tarziu.
Ea De ce nu te uiti?
El Ma uit dar nu simt nimic.
Ea Mie imi vine…
El As vrea…sa stii ca vreau…
Ea Si unde crezi ca am fost la doua noaptea…?
El Nu stiu… la o prietena…
Ea Stii c-am sa plec…
El Unde?
Ea La o prietena…si tu nu poti veni acolo..
El Am sa te astept..
Ea E posibil sa nu ma intorc..O sa vii dupa mine?
Treizeci si cinci de ani mai devreme
Baietelul statea pe marginea trotuarului si isi privea amicii cum se urcau in tramvai. “Hai ma vii? Hai c-am auzit c-ai fost si singur”…Dar baietelul nu mai traversa de data asta.
Treizeci si cinci de ani mai tarziu
El Nu, nu am sa vin…
Treizeci si cinci de ani mai devreme
Baietelul le facu cu mana si se intoarse agale catre scara blocului.In parcul din spatele blocului nu era nimeni. Se mai auzea doar scartaitul unui leagan parasit cu putin timp in urma.
Sursa interesantei povesti
Mai multe poze aici.
Town of Koh Pannyi, Phand Nga bay, Thailand. The south-western coast of Thailand offers a series of beautiful bays lined with many islands. Phang-nga Bay’s special formations were created after the thawing of ice 15,000 years ago. Rising waters then submerged arid calcareous mountains, leaving only their peaks visible to the eye. The bay was turned into a marine park in 1981. One of its popular attractions is the village of Koh Panyi, which was built on piles two centuries ago by Muslim sailors coming from Malaysia. The inhabitants make a living via traditional fishing and tourism. Preserved by its configuration, the bay floor of Phang-nga Bay suffered much less from the tsunami of December 26, 2004 than nearby sites. (© Yann Arthus-Bertrand)
Elephants in the Okavango Delta, Botswana. The Okavango Delta is the world’s largest inland delta, flooding seasonally, and is populated by five ethnic groups of people, sharing it with hundreds of species of animals.(© Yann Arthus-Bertrand)
Confluence of the Rio Uruguay and a tributary, Misiones province, Argentina. Drastically cleared to make way for farming, the tropical rainforest of Argentina is now in some areas a less effective defense against erosion than it was in the past. The heavy rains in the province of Misiones (79 inches, per year) wash the soil and carry off significant quantities of iron-rich earth into the Rio Uruguay, turning the waters a dark, reddish color. Carried by the river, this sediment is dumped in the estuary of the Rio de la Plata – the largest on Earth – and accumulates in the access channels to the port of Buenos Aires. (© Yann Arthus-Bertrand)
Worker resting on bales of cotton, Thonakaha, Korhogo, Ivory Coast. Cotton crops occupy approximately 335,000 square klilometers worldwide, and use nearly one quarter of all pesticides sold. (© Yann Arthus-Bertrand)
Derren Victor Brown (born 27 February 1971) is an English magician, psychological illusionist, mentalist, painter and self-professed sceptic regarding paranormal phenomena. He was born in Croydon, South London, and studied Law and German at the University of Bristol. While there, he attended a show by the hypnotist Martin Taylor, which inspired him to turn to illusion and hypnosis as a career. Whilst an undergraduate, he started working as a conjuror, practising the traditional skills of close-up magic. In 1996, he started performing stage hypnosis shows at the University of Bristol under his then stage name of Darren V. Brown. [Wikipedia]
